Poimiine, adică duminică pe la prinz, mă duc aici. Poate că n-ar fi rău să vedeţi dacă aveţi prin casă chestii bune dar pe care nu le mai folosiţi sau nu vă mai sint necesare,. Sau de ce nu, dacă n aveţi nimic de dat prin casă, un cozonac pe drum tot găsiţi.
Tags: umanitar
photo credit: cathredfern
O, voi activiste ale drepturilor femeilor, care veniţi cu aberaţii citite pe te miri unde şi organizaţi take back the night, workshopuri şi alte dude inutile în loc să vă găsiţi un bărbat pe care să-l faceţi fericit şi el pe voi. O, voi care strigaţi în Piaţa Victoriei şi visaţi revoluţii pentru egalitatea femeilor din bantustane în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, România.
Acest mic text vă este dedicat. Nu, n-am uitat de voi dar o pauză e oricând binevenită. Încă îmi mai amintesc că cineva mi-a promis acum doi sau trei ani dovezi legate de avorturi induse abuziv în România, dovezi cu care nu a venit niciodată dar mă tot futea la cap cu nu ştiu ce femei din Congo, ca să mă prind eu, prostul, de ce e ea feministă în România.
Aflaţi, dragele mele, că în urma unui raport recent publicat în Comunitatea Europeană, primele două ţări în care femeile au cele mai multe drepturi şi cele mai mari şanse de promovare, la fel şi tratamente aplicate egal cu bărbaţii, profesional şi social vorbind, sînt Suedia şi România. Anglia, Germania şi Franţa sînt undeva sub noi în listă.
Vive l’amitié roumaine gabonnaise!
Blogul ăsta are o listă de IP-uri banate în continuă creştere. Unele au primit interdicţie pe parcurs datorită manifestărilor unor posesori de creiere mult prea odihnite pentru gustul meu, altele pentru spam iar o categorie aparte sunt cei care caută chestii pe Google şi ajung aici. Nu orice chestii, ci chestii care mă duc cu gîndul la minţi odihnite, cu care am observat în timp că nu am cum să creez o punte de comunicare.
Ultimele trei căutări de mare excepţie care au trimis nefericiţi să mă citească m-au dat pe spate. Suflet mare şi blînd de felul meu, o să încerc să le răspund aici în speranţa că dacă revin îşi vor găsi în sfârşit liniştea:
1. nu am sâni DELOC
Deduc din capitalizarea DELOC că într-adevăr nu ai sîni. Nasol, dar să ştii că nu-i mare bai, nu trebuie să te streseze prea tare. Pe scurt, bărbaţii preferă femeile cu sîni mai rotunjori de felul lor, chiar dacă-s mici. Dacă-s chiar deloc nu preferă. Sau preferă dacă nu ai sîni deloc dar ai cuc, însa asta-i altă poveste, despre altfel de bărbaţi. Există totuşi o soluţie, pe care o poţi citi aici. Sînt sfaturile unui popă pentru fetele cu sîni mici. Dacă nu ai timp să citeşti îţi rezum eu: dacă n-ai sîni deloc dar ai vrea şi tu un bărbat (presupun ca de-asta vrei, altfel ţi s-ar rupe), fă-te zdreanţă şi violează-l în primul boschet. Dar nu oricum ci memorabil, să nu uite cîte zile o avea.
2. arată-mi poze cu ţigani
Poze cu ţigani. Simplu
3. îţi urez să fuţi virgine
Mulţumesc, dar nu. Ştiu că e un fragment dintr-un SMS de Crăciun, am scris despre asta mai demult. Dar cum spuneam, nu. Nimic nu e mai păgubos ca fututul de virgine, în primul rând pentru că pierzi timpul aiurea ca s-o laşi fără chiloţi, în al doilea rând după ce-o laşi fără chiloţi trebuie să te apuci să-i explici cartea tehnică a cucului, ediţia for dummies.
Bonus, căutare în timp ce scriam minunata chestie pe care o citiţi:
4. poate mine ai să mori dar din pulă bani de
Flori, grobianule. Flori. Din pulă bani de flori, ce-o fi atît de greu de reţinut o singura fraza? Care se potriveşte cu criza la fel cum ăla care caută aşa ceva pe Google se potriveşte cu lista IP-urilor banate aici. Lista creşte mai ceva ca aluatul de pîine pus la dospit de o româncă subţirică la mijloc, cu sîni care scîrţîie la atingere mai ceva ca două balonaşe proaspăt umflate si buze ca fraga.
În plină criză financiară, băncile nu mai ştiu ce artificii să mai facă pentru a atrage noi clienţi, adică fonduri proaspete. Există însă bănci prevăzătoare, cum e cazul Bancpost. Mari vizionari, aceştia au simţit criza înainte de a se întîmpla, adică pe undeva prin primăvară. Şi şi-au luat măsuri.
photo credit: Alex Balan
Schema e simplă. Doamna mea a primit - prin primăvară după cum spuneam - un card de credit în cutia poştală. Card pe care nu l-a cerut, în concluzie nu numai că nu l-a folosit dar l-a şi returnat, explicînd că nu-i este necesar şi nu vrea aşa ceva. După asta nu am mai auzit de Bancpost pînă de curând, cînd au început să sune. De ce? Ca să ceară comision de administrare pentru un cont pe care nu l-a cerut nimeni şi căruia-i este ataşat un card pe care tot aşa, nu l-a cerut nimeni. Mai mult de atât, l-a returnat nefolosit.
Nu are importanţă cît este comisionul pe care îl cer. Nu contează nici faptul că atîta vreme cît nu există o semnătură pe un contract de cont, îşi pot lua comisioanele pe care le cer să şi le bage în dos. Dacă eşti printre cei care au păţit aşa ceva şi ai apucat să pui botul la pretenţia lor de a plăti comisionul de administrare, legea spune că treaba asta e echivalentă cu acceptarea contractului. Cu alte cuvinte dacă eşti emotiv şi cedezi e ca şi când ai fi semnat contractul ăla, eşti bun de plată pentru ceva ce nu foloseşti.
Stau şi mă întreb cîţi or fi în situaţia soţiei mele, sunaţi de Bancpost (sau de altă bancă) pentru plata unor comisioane aplicate unui serviciu fictiv? Nu de alta dar mi-e greu să cred că au făcut şedinţă în primăvară, au pus mîna pe o listă de la Fisc şi-au pus degetul pe nevastă-mea spunând “hai s-o ţepuit pe asta că uite cît plăteşte impozit, are de unde”. Trebuie să fie mulţi. Şi printre ei şi mulţi nefericiţi care încep să bage bani în buzunarele băncilor pentru ceva ce nu au cerut şi nici nu folosesc.
Oricum, văzînd ce schemă au găsit, m-am gîndit s-o pun de un business deştept. Începînd din momentul ăsta mă apuc să tai şi să trimit facturi, motiv pentru care vă rog să-mi daţi adresele voastre şi numele complet. Mă gîndesc că 10 lei de om pe lună e rezonabil, în condiţiile în care îmi daţi numele şi adresa de bunăvoie. În caz contrar mă faceţi să le aflu singur şi vă facturez mai mult, pentru ca asta înseamnă munca in plus.
Şi să vă pună dracu’ să nu-mi plătiţi facturile la timp, că percep penalizări.
Tags: administrare cont, banca, banci, Bancpost, bani, business, criza financiara, teapa
V-ati intrebat ce mai face in ultima vreme Antonio Eram? Cel cu weblog.ro? Va zic eu, a intrat pe jocuri. Online. cum altfel. Proaspat lansat de el, MyGOD (games on demand) propune inchirierea jocurilor pentru o suma foarte mica. Jocurile pot fi jucate daca iti instalezi un game manager pe computer si - fireste - daca platesti abonamentul ala care e intr-adevar mic, asa cum spuneam.
Numai bun pentru concedii, vacante si sarbatori. (de la Cnet)
vind masina, taxele la zi
Strada e plină de imbecili la volan, care-şi imaginează că o dată cu maşina au cumpărat şi aerul dimprejur şi asfaltul de dedesubt. Nu cred că e nevoie să intru în detalii, că-i vedeţi la tot pasul. Şi e aproape imposibil să mai circuli prin Bucureşti de o vreme încoace, din cauza lor.
Ăstora li s-a adăugat astăzi şi mitingul tingirilor pe roţi, că altfel nu pot să numesc procesiunea din cauza căreia am făcut în trei ore un drum de 20 de minute. A fost (şi probabil încă mai este) mitingul ălora supăraţi că e prea mare noua taxă de înmatriculare. Colac peste pupăză, în capu’ la miting era o ambulanţă second hand. Adică o maşină care dacă ar mai fi fost bună la salvat vieţi n-ar fi fost scoasă la vânzare. Şi cu toate astea cineva vrea s-o pună în circulaţie şi viaţa unor oameni să depindă de ea.
Tare. E ca şi când m-aş duce prin vecini să întreb care are un prezervativ folosit, ca să-l spăl niţel şi să-l mai folosesc şi eu o dată. Că poate scap, sau dacă nu scap măcar iau ceva care să treacă doar cu ampicilină.
photo credit: jrayfarm1980
Nu ştiu dacă celor din jurul vostru li se întîmplă chestia asta, dar în jurul meu oamenii divorţează în draci. Nu le ştiu motivele şi sincer nici nu mă interesează în mod deosebit, chestia e că se întâmplă şi nu înţeleg de ce. Acum îi vezi fericiţi şi voioşi, familie model nu alta, iar peste o lună afli că se bat prin tribunale pe cît merită sa recupereze fiecare din ce-au strîns de-a lungul vremii şi fac calcule legate de cine-a dat bani ca să pună termopane la balcon.
Tot ca o observaţie, chestia asta se întîmplă la familii relativ proaspete, dar cu relaţii vechi în spate. Adică oameni care au fost împreună patru ani, s-au căsătorit în al cincilea şi după încă opt luni şi-au sărit la jugulară. Asta după ce au stat o veşnicie să analizeze fiecare dacă celălalt îl merită pe post de jumătate.
Lucrul ăsta nu li se întîmplă însă celor intempestivi. Eu am cunoscut-o pe doamna prin februarie şi în octombrie ne beam minţile în luna de miere. Dacă mă întreba cineva prin mai dacă m-aş însura aş fi pus gîtul jos că nu. Mi-a venit brusc, am întrebat-o, a zis da şi de atunci au trecut şaisprezece ani.
Aşa că vă zic şi vouă, ca să ştiţi: prea multă analiză sugrumă orice fel de acţiune iar dacă la un moment dat, după atîta analiză mai urmează şi ceva acţiune, e posibil să se termine repede, pentru că v-aţi obişnuit să faceţi scheme de context în loc să faceţi ceva.
Mă gîndeam să scriu cîteva vorbe despre conţinut şi vizitatori.. E o chestie despre care vroiam să scriu de ceva vreme dar mi-a tot ieşit din cap; acum consider că i-a venit rindul totuşi.
Faptul că oamenii au încetat să mai citească de ceva vreme se manifestă şi în online, dovadă vie fiind siturile şi traficul lor. La fel, faptul că oamenii preferă chestiile gen tabloid şi scandalurile. În termeni strategici e simplu: vrei trafic, faci scandal sau te bizui pe poze. Lumea nu mai citeşte decît foarte rar (există de exemplu Dono, care se numără printre exceptii; scrie şi are şi trafic. Dar pentru asta trebuie să poţi să scrii într-un anume fel, nu toţi au har).
Observaţiile astea vin în urma celor patru ani de cînd scriu. Virfurile de trafic au fost fie la scandaluri fie la poze cu femei. În plus mai văd şi ce caută ameţiţii care ajung la mine prin Google. Pe de o parte e trist, pe de o parte parcă nu. Pentru că dacă ar găsi ce caută de fapt, ar deveni obisnuiti ai locului si comentariile de aici ar suna altfel. Dacă nu mă credeţi daţi o fugă la cocalari sau la pitzipoanca şi-o să vedeţi despre ce vorbesc.
Cum spuneam, vîrfurile de trafic au fost la scandal şi fotografii de o anumită factură. În momentul în care oamenii au de citit altceva decit poze o lasă mai moale. În plus, textul e lung, mama lui de text. Aici mi-e greu să emit vreo judecată: fie prea multe cuvinte obosesc fie oamenii în general sînt prea ocupaţi. Judecînd însă după reacţiile la poze cu femei, partea cu prea ocupaţi pare să cadă totuşi.
Am scris prea mult pentru şapte dimineaţa, mă duc să-mi cumpăr ţigări. Cît despre voi, pentru că aţi avut răbdare să citiţi, vă arăt pe post de premiu o poză cu femei.
Discuţia nu e nouă, presa fură de pe net, netul fură de pe net şi aşa mai departe. Cind nu furi, spui că ai găsit-o pe situl cutare si dacă e pe net e la liber. Nu-i chiar aşa.
Getty Images trebuie să plătească unui fotograf fancez un milion şi ceva de dolari daune pentru că i-a folosit pozele fără să-i ceară permisiunea.
Comentarii