O piesa de exceptie, de mare traire si intensitate emotionala, gasita saptamina trecuta nici eu nu mai stiu pe unde. Nu stiu cit e de cunoscuta sau daca o stiti, dar puterea interprentativa a celor doi interpreti mi-a smuls lacrimi, dar nu inainte de a simti cum se increteste carnea pe mine.
De notat atit intonatia rapsozilor si eufemismele folosite in text cit si anacolutul prezent in dialogul interpetilor Nelu si Lenuta Miron, aplaudati la scena deschisa in final.
Tags: coprocultura, muzica, Nelu Miron
Daca ti-a placut (sau nu) ce-am scris, poti sa-mi lasi un comentariu sau sa te abonezi la feed ca sa fii la curent cu ce mai scriu si cind. Daca nu folosesti un feedreader poti afla la timp ce am scris alegind sa primesti noutatile prin email. Pentru comentatori: dupa al cincilea comentariu tagul nofollow este scos automat din comentarii si trackbacks.
Oarecum asemanatoare:
- Necrolog S-a mai dus un infractor, lucru pe care il stiti...
- Numa’ la noi Tocmai am terminat de vazut stirile (de unde altundeva decit...
- Intre pensii Aurele, mai tii minte cind eram noi tineri? Da,...
- Fac si eu un post Acum cînd se apropie Crăciunul cu paşi repezi, fiecare dintre...
- Gindul zilei Ma bucur cind cineva imi sterge un comentariu. Inseamna ca...
hahahahahahahhahahhahaahhah
Apo, mi-ai stricat ziua. Ma duc sa ma plimb, sa trag aer de toamna primavaratica in piept si sa fac ceva frumos ca sa-mi treaca. Acu ascult niste Bruce Springsteen sa ma oxigenez la creier, caci e poluat cu noxele de la prestatia celor doi.
O sa-ti luminez tot weekend-ul si nu numai weekendul asta. ai un pic de rabdare, o sa vezi despre ce e vorba. postez mai pe seara
..noapteaaaaaaaaa
….noaptea….
…off, off
hopa!
si iata cum am mai invatat ceva nou de la Nelu si sotia lui Lanuta care este , fara numar , fara numar si anume ca din cauza “anacolutului” omniprezent in maneaua contemporana iti vine asa un chef de “hai sa bem futui amaru’ …”
mai e o ora jumate, sa vedeti voi ce muzica va pune mandea pe curat|murdar