De cite ori ma duc in locul acela ma uit la castanul din curtea bisericii. Este atit de mare incit cind eram copil mi-era frica sa trec noaptea pe sub el, trebuie sa ma duca cineva inapoi in casa bunicii. Nimeni, din toti cei pe care i-am intrebat nu a putut sa-mi spuna citi ani are. Nimeni nu stie. Taica-meu mi-a spus ca bunicul - pe care nu l-am cunoscut - spunea ca era tot atit de mare si cind era el copil.
Mai spunea ca au facut biserica si cimitirul “in curtea castanului” pentru ca legendele locale spun ca in locul in care a crescut un castan spiritele rele nu vin niciodata. Tot din cauza legendei nimeni nu planteaza castani in zona pentru ca le e frica sa afle daca au in curte spirite rele sau nu.
Intre timp am crescut si castanul e tot acolo.
Taica-meu imbatrineste si ii spune nepotului sa nu-i fie frica de castan. E mare, foarte mare dar e un copac bun, ne apara de rele si e acolo dintotdeauna.
Nu ma mai tem de el; dimpotriva, mi-a devenit din ce in ce mai aproape pe masura ce in jurul lui, la radacini au inceput sa se adune batrinii familiei. Si-am inceput sa cred ca seva pe care si-o trage din ei il tine in picioare.
Daca ti-a placut (sau nu) ce-am scris, poti sa-mi lasi un comentariu sau sa te abonezi la feed ca sa fii la curent cu ce mai scriu si cind. Daca nu folosesti un feedreader poti afla la timp ce am scris alegind sa primesti noutatile prin email. Pentru comentatori: dupa al cincilea comentariu tagul nofollow este scos automat din comentarii si trackbacks.
Oarecum asemanatoare:
- O forma de oportunism Doru Buscu via zoso. De mult n-am mai citit o...
- Eu si cei de teapa mea Pentru ca am citit de curind o chestie catre care...
- De ce sintem noi asa cum sintem Cea mai tare chestie care s-a intimplat in ultima perioada...
- Nervul meu de astazi Mi-am amintit astazi, vazind niste pustime pe strada comentitnd existenta...
- Testament 26 martie 1965 Din mila lui Dumnezeu si atotputernicu...
