The homeless song
Posted By Apollinaire on September 1, 2008
In lumea plina de urmari / eu sint un om pe niste scari…
de fapt nu stau pe nici o scara, sint exilat pe balconul alor mei pentru ca acasa s-a dezlntuit uraganul Felicia.
Felicia e o batrinica teribil de simpatica. De vreo zece ani ne ajuta la curatenia casei, acum nu mai e asa in putere cum obisnuia sa fie dar o chemam in continuare pentru ca ne e draga.
Problema e insa ca fiecare vizita a Feliciei e precedata de exodul familiei, pentru ca vorbeste fara pauza si devine greu de suportat. O aud de cm intra in curte si incepe sa-i povesteasca - numai ea stie ce - ciinelui. Apoi trece pe linga mine si ma saluta, dupa care incepe sa imi povesteasca. Din cind in cind chestii amuzante, ca atunci cind ne-a povestit cum o tinara clienta de-a ei a fost gasita de mult prea batrinul (dar bogatul) ei sot sugind cu sete din cucul celui care trebuia sa le dreseze ciinele. “Mama, sint femeie batrina dar nu stiam ca se poate si cu gura”. Se poate, tanti Felicia, alea adevarate mai si inghit.
De cele mai multe ori insa povestirile sint plate, fara continut, sau nu sint nici macar povestiri. Vorbeste cu fiecare persoana, animal sau obiect care-i intra in raza vizuala, lucru care-ti anuleaza - asa cum spuneam - orice efort de concentrare daca ai ceva de facut.
…In sus ce e, in jos nimic / in jos ce e, in sus nimic…
Sint in balconul alor mei, scriu si cam atit.
Oarecum asemanatoare:
- De ce nu am fost la Iris 30 de ani De curind Iris au implinit 30 de ani, prilej cu...
- Avem de toate La inceput am vrut sa scriu ceva direct din casa...
- De ce put picioarele O gluma mai veche si mai fara perdea da n...
- Evoluam Nu puteam sa dam drumul noului numar fara sa va...
- Vorbededuh De regula nu prea raspund la taguri, batut pe umar...



Comments
Leave a Reply